Conform datelor statistice obținute de Fundația Progress de la Ministerul Educației Naționale, în 2015 numărul de copii din mediul rural care luau la Evaluarea Națională note sub 5 la matematică era 27.948. Doi ani mai târziu, în 2017, numărul celor sub nota 5 la matematică a crescut la 30.273. Așteptăm cu nerăbdare numărul celor care au luat sub 5 în 2018, căci tocmai ce s-a încheiat Evaluarea Națională, însă personal nu sunt optimistă. În continuare peste 40% dintre copiii României provin din mediul rural, iar din cei 32.750 cu media la Evaluare sub 5, 21.712 sunt de la țară.
E clar că vorbim de o calitate a educației net inferioare în mediul rural, însă nu e vorba doar despre asta. E vorba de condamnarea copiilor din rural la o sub-dezvoltare, care o să-i țină departe de educația de nivel superior. Este vorba despre imposibilitatea de a dezvolta competențe cu valoare adăugată pentru economie, și nu în ultimul rând, este vorba despre diminuarea șanselor bunăstării pentru comunitățile și familiile lor.
Firește că sunt destule persoane care vor spune că avem nevoie și de lucrători în agricultură, de chelneri și de zilieri și că nu trebuie să termine toată lumea nici liceul și nici facultatea, că s-a terminat cu modelul în care: ai carte egalează cu ai parte. Acestor persoane am de le zis: Pardon! Sunteți în eroare! Valoarea unei economii și, pe cale de consecință a unei națiuni, nu e dată de cât de mulți și de dibaci sunt măturătorii de străzi (o profesie cumsecade și necesară, ce pune mâncare pe masă multor familii), ci de producătorii de inovație și valoare adăugată a muncii. Într-o economie mondială în care driverul esențial al dezvoltării e tehnologia și dezvoltările ei: robotica, inteligența artificială, automatizarea ești idiotul planetei – scuzați expresia puțin prea dură – să lași să-ți scape printre degete atâta potențial. În SUA, de exemplu, datorită automatizării doar 2% din populație mai lucrează în agricultură și obțin producții care pot hrăni jumătate de planetă. Nu câți, ci cât de eficienți suntem – asta ar trebui să fie și precuparea noastră.
Știm că vine peste noi un nou val de automatizare și robotizare. Forța de muncă care va fi utilă economiei viitorului trebuie să aibă un minim de abilități de bază STEM, iar ele se bazează pe matematică. Copiii de la țară însă nu vor să învețe matematică pentru că nu au modele aspiraționale – nu știu la ce le folosește, nu au imaginație tehnologică. Ca urmare, noi cei de la Fundația Progress am renunțat la a ne mai pune încrederea în rezolvarea acestei probleme dinspre sistemul educațional. Cu cât așteptăm panacee universale, cu atât pierdem generații.
Prin proiectul Code Kids urmărim să le arătăm opțiuni copiilor, să vadă la ce pot folosi matematica și unde pot ajunge dacă iau note mari la Evaluarea Națională și acced într-un liceu bun. De anul trecut i-am dus în vizită la companii de robotică și inginerie, i-am adus la ICEEfest, le-am organizat tabere de IT – orice pentru a îi ajuta să creioneze un nou viitor – un viitor în care există și alte opțiuni, decât să devină boss sau să trăiască din ajutorul social.
Închei această scurtă analiză cu invitația adresată companiilor de IT din România, în primul rând, să sprijine inițiativa națională Code Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice. Nu e doar despre viitoarea dvs. forță de muncă – e vorba despre a salva o națiune, despre a aduce la lumină generații de copii uitați acasă și fără putința de a avea o pâine câștigată făcând ceva util. Ce societate construim? Ce lume vrem să rămână după noi? Vă propun să continuăm împreună impresionanta tradiție a tehnologiei informației românești începută de profesorul Sămăchișă, până la unicornii de azi, cunoscuți și recunoscuți pe tot mapamondul. De aici ne tragem seva creatoare, dar ca arborii să crească puternici, trebui să udăm rădăcina. Veniți alături de CodeKids – ajutorul și solidaritatea noastră a tuturor devine o obligație față de viitor!
https://www.linkedin.com/pulse/dragi-oameni-din-da%C8%9Bi-m%C3%A2n%C4%83-de-la-pentru-copiii-mediul-cri%C5%9Fan/
